Barajul Runcu si Cheile Tatarului

,,Barajul Runcu:Rezervatia Cheile Tatarului”

Urcăm din satul Mara (ce aparţine de comuna Deseşti), pe un drum uneori betonat (culmea, betonat pe un sens!), alteori acoperit de piatră concasată. La început înaintând pe vale, urcând mai apoi pe versanţi, săpat în munte, drumul traversează un peisaj dominat de pădure, din care ies stânci răzleţe, ce dau uneori aspect destul de sălbatic, mai cu seamă în zona numită Cheile Tătarului. Drumul trece pe la barajul care este deja de aproape 30 de ani în construcţie (început în 1987), apoi pe la Cheile Tătarului, pe la cabana Pleşca.

Barajul Runcu. Uriaş morman de piatră, urcă în trepte până la platforma largă din actualul vârf, ce va urma să se înalţe şi să se îngusteze în anii ce vor urma… Barajul va avea 93 metri înălţime. Fiind un baraj din piatră, fără betoane prin interior, are o bază foarte largă, urcă în unghi de cca. 45 grade, destul de lin (în comparaţie cu abruptul barajelor de beton), un fel de mare piramidă-alungită care închide valea. De pe drumul ce cândva va şerpui pe marginea apelor lacului, şi care acum taie versantul sus, prin pădure, poţi vedea undeva sub tine câteva buldozere, macarale pe şenile, un amărât de cilindru, mai încolo câteva camioane ce pot duce cate 20 sau 40 de tone de piatră… mărunte echipamente ca-de-jucărie în imensitatea peisajului, dar care folosite ani de zile vor bara calea apelor. Mai încolo se vede caria uriaşă în stâncă, cariera de piatră din care se extrag blocurile folosite la ridicarea barajului; zona de depozitare, şantier la intrarea în ‘rezervaţia’ Cheile Tătarului…